Din coșmarul războiului în iadul inflației

Pe 24 februarie 2022, în ziua în care Vladimir Putin a început invazia Ucrainei, prețul petrolului Brent a urcat peste nivelul de 100 de dolari/baril, pentru prima dată după criza din 2014.

În aceeași zi, prețul de bursă al gazelor naturale creștea cu un neverosimil procentaj de aproape 50%.

Sursa: https://www.reuters.com/markets/europe/europe-war-six-charts-know-financial-markets-2022-02-26/

Atunci când a atacat militar Ucraina, Vladimir Putin a declanșat și o nouă criză economică. Ucigătoare pentru Ucraina și Rusia, dar destul de severă și pentru ceilalți. Suferința beligeranților în această criză va fi imensă, mergând până la înjumătățirea nivelului de trai și a puterii de cumpărare. Dar nici noi nu vom avea chiar o „gripă ușoară”.

Atunci când tancurile rusești au apărut pe străzile Kievului, a devenit evident că Vestul nu avea nicio alternativă în afara impunerii sancțiunilor cele mai severe din istorie.

Sancțiunile occidentalilor, fără precedent în istorie, au pedepsit agresiunea rusă, conducând la o agravare a crizei politice la nivel global. Fermitatea și similaritatea pozițiilor statelor vestice fac astăzi foarte posibilă ipoteza menținerii sancțiunilor împotriva Moscovei pe termen lung. Tot ceea ce a urmat a turnat gaz peste foc: rușii au amenințat cu închiderea ambasadelor, occidentalii au decis deconectarea băncilor rusești de la sistemul SWIFT și înghețarea activelor băncii centrale de la Moscova, iar, în final, Putin a decis activarea opțiunii nucleare.

Nu știu cât de îndelungat și de încrâncenat va fi războiul din Ucraina, dar este cert că blocada economică impusă Rusiei va rămâne pe termen lung. Și asta înseamnă că vom trăi într-o nouă lume. Fără a fi o figură de stil, omenirea va intra într-o epocă marcată de lipsuri majore pe piața globală, ceea ce va aduce o creștere de prețuri cum nu a mai fost.

Piețele anticipează o creștere sensibilă a inflației, inclusiv în Statele Unite.

Sursa: https://www.reuters.com/markets/europe/europe-war-six-charts-know-financial-markets-2022-02-26/

Evident că rușii sunt cei mai afectați de șocul sancțiunilor. Bursa de la Moscova a avut o cădere abruptă, incomparabil mai mare decât cele cauzate de crizele precedente.

Sursa: https://www.reuters.com/markets/europe/europe-war-six-charts-know-financial-markets-2022-02-26/

În afară de explozia prețurilor la petrol și gaze, scumpirea alimentelor ne va schimba viața pentru mult timp de acum înainte, indicele de preț al Agenției ONU pentru prețul alimentelor fiind aproape de maximul atins în 2011.

Sursa: https://www.reuters.com/markets/europe/europe-war-six-charts-know-financial-markets-2022-02-26/

Și dacă tot vorbim despre agricultură, să mai notăm și faptul că 13% din producția globală de îngrășăminte chimice vine din Rusia (50 milioane de tone/an de potasiu, fosfați și nitrogenați).

Rusia este cel mai mare deținător de resurse naturale de pe glob, deținând peste o cincime din bogățiile naturale ale planetei.

Intuitiv, nu era greu de anticipat că prețurile țițeiului și gazelor vor exploda ca urmare a blocării livrărilor rusești. Dar economia mondială va fi mult mai profund afectată de războiul declanșat de Putin în Ucraina.

Aproape 30% (puțin peste 29%) din exporturile mondiale de grâu provin din Rusia și Ucraina, exporturi făcute, în general,  de la porturile de pe litoralul Mării Negre către Orientul Apropiat și Africa de Nord. Turcia și Egiptul sunt dependente de grâul din bazinul Mării Negre. La fel și Pakistanul, de exemplu- o țară posesoare de arme nucleare, dens populată și nu tocmai fără dușmani prin vecini.

Ucraina este al patrulea exportator global de porumb (în special către China și Uniunea Europeană), iar 80% din exportul mondial de floarea-soarelui tot din Rusia și Ucraina vine.

Despre gaz știe orice copil de școală primară din Europa: 40% din gazul consumat pe continent vine de la Gazprom.

Dar hai să ne uităm un pic la metalele neferoase furnizate lumii de industria rusă: RusAl, de exemplu, produce 6% din aluminiul de pe planetă (93,8 milioane de tone/an) și, deși se află sub sancțiuni occidentale din 2015, aproape toată producția sa este cumpărată de cel mai mare trader din Lume, firma Glencore, până în 2025.

Dar Rusia mai este și al doilea mare producător de cobalt din lume, cu aproape 5% din producția mondială (7.600 tone/an). De asemenea, rușii produc mari cantități de cupru (3,5% din producția lumii, 920.000 tone/an), de nichel (este lider mondial, peste 7% din producția mondială, 193.000 tone/an), de paladiu (2,6 milioane de uncii, 40% din totalul mondial) și de platină (641.000 uncii/an, cam 10% din producția globală).

10% din producția lumii de aur vine din Rusia, al treilea producător mondial (3.500 de tone/an). Rușii mai fabrică și 27.000 tone/an de titaniu. Iar ucrainenii fac și ei alte 5.400 de tone/an, ceea ce duce la un total de 15% din producția mondială. Dacă vă întrebați la ce se folosește titanul, ei bine, răspunsul este la fabricarea de avioane, Boeing și Airbus fiind cei mai mari cumpărători.

Compania rusească de stat Alrosa este cel mai mare producător de diamante din lume (32,4 milioane de carate/an, cam 30% din totalul mondial). Și peste 4% din oțel la nivel global este fabricat în Rusia (76 de milioane de tone/an).

Hai să ne închipuim acum că toate aceste cantități de produse esențiale economiei moderne vor dispărea de pe piață sau vor fi mult mai greu de procurat. Evident că prețurile vor crește enorm și vor induce o inflație mult mai mare decât cea existentă astăzi. Iar acum avem deja, la nivel mondial, cea mai mare inflație din ultimii 40 de ani!

Sigur că cel mai mult va avea de pierdut economia ucraineană, care va fi pusă fizic la pământ de acest război. De asemenea, rușii vor pierde enorm, sancțiunile îi vor lovi pe termen lung, metodic și îi vor face să piardă „trenul” dezvoltării economice.

Dar chiar dacă vom plăti un preț incomparabil mai mic decât rușii și ucraineni, și noi, cei din blocul euro-atlantic, avem câte ceva de pierdut. În primul rând, vom avea, probabil, o nouă recesiune indusă de inflația crescândă și de lipsa unor materii prime esențiale.

Unii vor suferi de foame, cel mai probabil pe alte continente decât cel american sau cel european. De asemenea, toate companiile și toate statele aflate aproape de zona de conflict vor avea cheltuieli sporite legate de securizarea infrastructurilor critice, de creșterea securității cibernetice și, deloc de neglijat, de absorbția refugiaților ucraineni.

Anumite companii occidentale se pot trezi, peste noapte, cu activele din Rusia naționalizate, marcând astfel răspunsul lui Putin la sancțiuni. Acest lucru va induce pierderi majore pentru acele companii (bănci, în mod special), ceea ce va putea aduce falimente sau prăbușiri spectaculoase. Să nu uităm, bunăoară, că, alături de Gazprom, la Nord Stream II au mai investit Engie, OMV, Shell, Uniper and Wintershall.

Așadar, să-i mai mulțumim Moscovei încă o dată pentru că ne-a trimis din criza COVID direct în criza inflaționistă. Și să ne pregătim cum putem să facem față unor ani de recesiune și de inflație. Mama tuturor crizelor tocmai ce a venit.